NOTE ISTORICE Primul document care vorbește despre Gazzo datează din 1187, când localitatea a început să fie defrișată și episcopul de Vicenza Pistore l-a investit pe Guido Alberti di Montorso cu posesiuni care „se află în pădurea Gazo”.
În Evul Mediu, teritoriul a fost scena unor lupte între Sigismund al Ungariei și Carrarașii Veneției, apoi poziția descentralizată a orașului l-a favorizat, scutindu-l de a fi trecerea armatelor sau scena de lupte. Lucrările de defrișare au continuat, atât de mult încât în secolul al XIX-lea peisajul se schimbase complet, devenind aproape mlaștinos. La momentul Unirii Veneto cu Italia, Gazzo era renumit pentru câmpurile sale de orez și multe erau deținute de nobila familie venețiană Diedo. Majoritatea caselor constau din colibe cu acoperiș de paie. Condițiile locuitorilor erau dure și precare: locuiau într-o zonă plată, cu canale și șanțuri (Ceresone, Riello, Moneghina, Puina, Armedola, Geda), unde culturile rare constau în orez, furaje, porumb, struguri și o sericultură. . Poate că singura resursă era creșterea vitelor.
Gazzo, cu Grantorto și Carmignano di Brenta, a aparținut provinciei Vicenza până în 1853, când a fost agregat mai întâi la Cittadella și la scurt timp după Padova.
SEMNIFICAȚIA DEMOGRAFICĂ Situația demografică a Municipiului Gazzo în ultimii 50 de ani este destul de fluctuantă și, în consecință, reflectă și dezvoltarea economică a teritoriului. Vârful maxim al populației rezidente datează din 1951, unde locuitorii sunt 3.839. Va trebui să așteptăm până la sfârșitul anului 2006 pentru a depăși numărul și a ajunge la 3.891. De la apogeul din 1951, populația a scăzut treptat, cu un punct scăzut în 1971 de 2.892 de locuitori, până în anii 1980. Abia de atunci a avut loc o inversare a tendinței, foarte lentă inițial și destul de rapidă în ultimul deceniu, care aduce Municipiul Gazzo astăzi la 4.344 de locuitori pe o extindere teritorială de 22,64 km2. Peste 90% din teritoriu este intact din punct de vedere agricol si deci destinat cresterii animalelor.
NOTE ECONOMICE Dezvoltarea economică care a avut loc în ultimele decenii a transformat teritoriul odată cu apariția așezărilor artizanale-industriale.
Agricultura, care a marcat istoria Municipiului Gazzo din anii 60 până astăzi, a încetinit treptat. Întreprinderile agricole, în prezent de 120, au scăzut treptat, mai ales în ultimii ani, forțând multe dintre cele mijlocii-mici să-și închidă porțile.
Din anii 1970 până astăzi, în strânsă legătură cu creșterea populației, s-a înregistrat o dezvoltare considerabilă a tuturor activităților economice prezente în zonă.
Al 5-lea recensământ general al industriei și comerțului din 1971 arată 118 activități artizanale și comerciale, față de 94 din recensământul anterior din 1961. Creșterea este destinată să continue și în următorii ani până în 1991 pentru a număra până la 245 de unități locale, cele mai distribuite. în sectorul prelucrător (69), comerțul cu ridicata și cu amănuntul (64) și construcții (50).
NOTE NATURALISTE Teritoriul se caracterizează prin prezenţa pajiştilor bine udate care favorizează o creştere considerabilă a bovinelor, mai ales a vacilor de lapte cu lăptari relative, iar zona se deosebeşte astfel de celelalte zone învecinate care sunt în general cultivate cu porumb. Lactaria „Centro” din Gazzo este activă în prezent.
Sunt multe cursuri de apă care curg în Gazzo; printre acestea ne amintim de Ceresone care se naste in vecinatatea lui Sandrigo (Vicenza).
În zona de nord-est a capitalei are loc o renaștere „El fontanon del diavoeo”, care însă se epuizează din cauza scăderii pânzei freatice, din cauza consumului continuu de apă în bazinul de drenaj al Brentei. râu pentru uz agricol și industrial și civil, care au determinat inversarea relației de schimb dintre râu și pânza freatică: anterior râul dădea apă apei subterane locale, astăzi în schimb drenează, absoarbe, apa din pânza freatică.
MONUMENTE ARTISTICE
Teritoriul Gazzo este caracterizat de prezența a numeroase vile și palate antice.
Cele două vile din capitală sunt Villa Forasacco (Via Francesco Baracca 3/A) și Villa Mazzon (Via N. Sauro 5).
În Villalta puteți admira VILLA TACCHI, care acum a fost renovată și a devenit hotel și centru de congrese.
Vila a fost construită la sfârșitul anilor 1600, cu decorațiuni picturale de la sfârșitul secolului al XIX-lea în interior, grinzi de lemn decorate și podea de terrazzo venețian.
Corpul principal al Vilei este pe două etaje și se termină cu un timpan triunghiular; pe ambele laturi urmeaza doua aripi din care se inalta si turnul de porumbar.
În grădina recent reamenajată (statui și fântână sunt recent construite) se pot vedea un mic lac, o bisericuță, un crâng și o ontagnolă care nu este altceva decât o cutie de gheață săpată în pământ.
Fără îndoială, cea mai prestigioasă clădire din Grantortino este VILLA TACCHI (Via Giuseppe Garibaldi 15), o frumoasă vilă din secolul al XVIII-lea, înconjurată de un parc încântător cu iazuri și copaci seculari. În jurul acestuia se află mai multe anexe în care s-au desfășurat numeroase festivaluri în ultimii ani, precum cel cu ocazia semănării orezului sau a recoltării porumbului maranello, care sunt două dintre produsele care caracterizează zona.
Clădirea este dreptunghiulară, iar în corpul central se află o logie neoclasică cu coloane cu capiteluri ionice și deasupra un timpan triunghiular decorat cu figuri feminine.
Pe lateralele loggiei, clădirea se continuă simetric pe două etaje cu ferestre decorate cu timpane la parter și ferestre cu balustrade cu coloane de piatră la etaj.
Adiacent Pieței IV Novembre (cu un monument al celor căzuți din cele două războaie) se află PALATUL MUNICIPAL; recent au fost renovate atat piata cat si cladirea.
VILA FORASACCO.
Este o vilă din secolul al XIX-lea situată într-o grădină mare. Planul clădirii este dreptunghiular pe două etaje și cu mansardă; la parter sunt trei uși care seamănă cu o loggie și întotdeauna în corpul principal sunt stucaturi în formă de feston, același tip de decor se observă și pe aripa laterală inferioară. Acesta a fost dintotdeauna locuit și în prezent este în curs de restaurare.
VILA MAZZON arată ca o clădire compactă și simetrică de la sfârșitul secolului al XVII-lea, cu plan pătrat pe două etaje plus pod. În prezent nu este locuit și în interior atât parterul cât și etajul principal au podele de terrazzo venețian (cunoscute în mod obișnuit ca „venețian”).
Intrarea este un portal boltit cu un cadru decorat iar deasupra acestuia se vede un balcon din piatra cu coloane mici in varful caruia se vede o stema heraldica din piatra moale.
În Grossa se află BARCHESSA DI VILLA TRAVERSO (Via Indipendenza 68) care se deschide cu un arc mare și copaci seculari în jurul său.
Pe partea opusă (nu este vizibilă de pe șosea) se află fațada în stil palladian a Palatului și barchessa cu coloane impunătoare care susțin ferme din lemn în stil palladian.
În interiorul casei există încă șemineu original din marmură neagră, podea de terrazzo venețian, fresce și decorațiuni.
În Via Chiesa Vecchia se află și BISERICA MADONNA DELLE GRAZIE, cunoscută sub numele de „BISERICA VECHE”. Aceasta din urmă este prima biserică construită în Grossa, se pare că în anul 1200 și a fost întotdeauna păstrată în stare excelentă de către membrii comunității parohiale.
În Gaianigo, una dintre cele mai importante clădiri istorice este „Peschiera” (via Vittorio Veneto 19/A): VILA FORASACCO este de fapt numită astfel, deoarece este înconjurată de un șanț de irigare în trecut plin de pești. Se pare că datează din anii 1400 și o stemă de pe partea dreaptă a porticului mărturisește proprietatea asupra clădirii de către conții Folco.
În această clădire este deosebit de remarcabilă barchessa, cu coloanele sale gigantice de cărămidă tencuită, ea amintește foarte mult de barchessa de la Villa Traverso, chiar dacă aici au fost efectuate renovări care au modificat parțial complexul original.